X

Nimic nu e mai real decît plăsmuirile subconştientului. Gellu Naum,cel din această carte,a existat întocmai împreună cu Zenobia lui,ca să redescopere sensul vieţii în iubire,pe cel al iubirii în vis şi pe cel al visului,din nou,în viaţă. Gellu Naum,cel din carte,şi Zenobia lui vor fi prin preajmă atîta timp cît visul cititorului va urmări firul dragostei lor.
Gellu culege flori din Parcul Icoanei şi ar vrea să fie noapte,ca să le aleagă la lumina mîinii,Zenobia are cîte un cuvînt nou,numai al ei,pentru fiecare obiect,Dragoş stă cînd treaz,cînd adormit,ca o adevărată conştiinţă ce este,Maria ispiteşte,fata uriaşă plînge,mlaştinile te iau prizonier,oraşul te rătăceşte. Între toate acestea există rime tainice. În coaja frazelor,pretutindeni,stă ascuns versul,pagina de proză se metamorfozează în poem. Iar în poem,ici-colo,umorul negru al realităţii,insolitul şi imaginaţia ei,"comentariul" ei,sub forma unor banale tăieturi de ziar.
Cartea trebuie derulată cu încetinitorul,mîngîiată cu privirea,reluată. Cititorul care rămîne în afara coperţii este exclus din joc: Zenobia este pentru cei dispuşi să intre în pagină şi să se amestece printre personaje. Istoria nespus de frumoasă a Zenobiei are coerenţa specială a visului pe care doar în vis o poţi descifra deplin.
Ioana Pârvulescu