Publicate initial în Polonia,în 1945,apoi interzise de autoritatile comuniste,memoriile pianistului evreu Wladyslaw Szpilman despre supravietuirea în ghetoul varsovian pot sta,prin valoarea lor istorica si umana,alaturi de unele dintre cele mai cunoscute evocari ale Holocaustului. Szpilman relateaza ororile vietii din ghetou cu o uimitoare precizie si stiinta a detaliului,cu forta descriptiva a unui reporter,reusind sa recreeze chiar banalitatea si aparenta normalitate a relatiilor sociale în mijlocul catastrofalelor schimbari si sub amenintarea permanenta a deportarii în lagarele de concentrare. Ramas singur într-o lume care se prabuseste,eroul se adapteaza si supravietuieste în cele mai incredibile împrejurari,ajutat de prieteni si,în final,printr-o incredibila întorsatura a sortii,de un capitan german care-i salveaza viata. Utilizînd un limbaj discret,care-l apropie mai curînd de sobrietatea lui Primo Levi decît de urgenta morala a lui Elie Wiesel,Szpilman reuseste sa ramîna un observator si un cronicar lucid al experientelor prin care trece,relatate pe tonul neutru,rece,al unor trairi incomplet asimilate înca la data scrierii acestui text - un ton în care nu primeaza dorinta de razbunare,ci aceea de a întelege.