x

Castelul intruchipeaza imposibilitatea omului de a descifra sensul existentei sale civice.

K.,personajul principal,incearca sa-si intilneasca angajatorul,in vederea preluarii postului proaspat obtinut. Un lucru cit se poate de obisnuit,s-ar spune. In lumina acestei motivatii,limbajul lui Kafka este simplu si sobru,contrastind cu peripetiile declansate de o dorinta cit se poate de banala,dar a carei realizare depinde intru totul de castel.

Interferenta permanenta dintre rational si irational,dintre fragilitatea individului si violenta exercitata asupra sa de acea ordine osificata,absconsa si ostila (reprezentata de castel),cu trimiteri concrete la absurditatea birocratismului si la absenta oricarei comprehensiuni intre personaje (fara a ne afla insa pe tarimul literaturii absurdului),dezvaluie cititorului imaginea unui scriitor impatimit de tragismul singuratatii ultragiate. Unul dintre marii clasici ai prozei neclasice prin excelenta.  

“In lumea literelor,Kafka e o aparitie la fel de singulara pe cat a fost de stingher in viata. Nu se aseamana cu nimeni,nu se leaga de nici un alt nume,nu face parte din nici o comunitate si din nici o miscare literara. Destinul operei sale e de asemenea singular,aproape la fel de ciudat ca opera insasi,poate unic in istoria literara,fiindca daca s-a mai intamplat ca un autor abia cunoscut in timpul vietii sa cucereasaca o glorie postuma,nu cred ca vreo alta opera atat de iesita din fagasele comune ale vremii – si ale literaturii in genere – ,aparent atat de excentrica fata de miscarile,formulele,stilurile sincrone,sa fi fost apoi considerata ca expresie semnificativa a epocii,intr-atat incat sa devina un fel de etalon pentru caracterul specific al anumitor fenomene. Si,curios,nu al unor fenomene literare,ci de ordin real.

Vorbim curent despre atmosfera kafkiana,viziune kafkiana,unele situatii sau lucruri gasim ca sunt sau se petrec “ca in Kafka”,intelegand prin asta ceva halucinant,dar real,absurd,dar atroce,o situatie in care omul se simte angoasat ca intr-un cosmar,pierdut si strain in mijlocul unei lumi guvernate de legi ce nu se pot pricepe.” - Mariana Sora.

Scris cu doi ani inaintea mortii si publicat la doi ani dupa moartea autorului,Castelul a ramas neterminat si nefinisat. In comparatie cu celelalte romane postume,din care Kafka a publicat cate un fragment,Castelul a fost total inedit pana in 1926 cand a aparut editia princeps.