O lume văzută de ochiul unui ironist

Jerome Klapka Jerome este un umorist englez născut şi crescut în sărăcie la Londra,într-o casă care este astăzi un muzeu dedicat lui. În proza sa umoristică,a manifestat înțelegere pentru slăbiciunile omenești și capacitatea de a descoperi partea comică a neplăcerilor domestice.
Pentru unii,Trei pe două biciclete este condsiderat o continuare umoristică a roamului Trei într-o barcă. Cititorilor iubitori de umor şi sarcasm,le recomand să citească,prima dată,roamaului Trei într-o barcă,pentru ca apoi să-şi continue lectura cu cel de faţă.
Plin de un ironie rafinată,pe alocuri chiar sarcastică,romanul prezintă mai mult decât acţiunea propriu-zisă a celor trei personaje principale care pornesc la o plimbare pe două biciclete. Abundând în poveşti umoristice  pe care fiecare personaj în parte le expune spre a înveseli atmosfera,romanul prezintă şi un studiu încărcat de sarcasm asupra Germaniei,a oamenilor şi a locurilor. Este o naraţiune care ţine cititorul în priză,după cum spune şi autorul într-un mod autoironic. În cartea sa „nu vor exista descrieri de oraşe,date din domeniul istoriei,al arhitecturii sau al moralei. […] În sfârşit,în această carte nu vor exista peisaje. Nu-i vorba de lene din partea mea,ci de autocontrol. Nimic mai lesne de scris peisaje,nimic mai dificil şi inutil de citit.” Având câte un mic rezumat la începutul fiecărui capitol,romanul este uşor şi rapid de citit,lăsând în urmă un gust dulce jovial.
Acţiunea se înfiripă în momentul în care trei bărbaţi,Haris,Geoarge şi Jerome,însuşi autorul,doresc să scape de viaţa familială cu ajutorul unei excursii. După diferite discuţii în contradictoriu şi numeroase exemple de păţanii deloc plăcute,se hotărăsc la a face o excursie pe două biciclete prin Pădurea Neagră din Germania. O dată primită aprobarea din partea soţiilor,aceştia pornesc pe drumul lor plin de peripeţii.
Cartea prezintă diferite poveşti umoristice expuse de-a lungul călătoriei,precum excursia în care Harris şi-a pierdut soţia,sau cum George s-a făcut de râs într-un magazin german,dorind să cumpere o pernă (kissen,în germană),dar cerând de fapt un sărut (kuss,în germană). Nici Jerom,autorul,nu se lasă mai prejos,povestind cât de imposibil este  să dormi într-o casă cu trei copii mici care ajung să te trezeasă,pentru a te juca cu ei,  la ore mult prea matinale. Pe lângă acestea,ultima jumătate a cărţii reprezintă o satiră adresată modului de gândire şi organizare a germanilor. Prezentând diferenţele dintre Anglia şi Germania,autorul îi destăinuie cititorului diferite păţanii prin care au trecut cei trei eroi din cauza sticteţii cu care se respectă legea în această ţară.
Undeva între jurnal de călătorie şi satiră a moravurilor societăţii contemporane cu scriitorul englez,romanul prezintă un umor o viziune ironică asupra vieţii care,cred eu,va fi pe placul multor cititori.
Cum nimeni nu poate prezenta mai bine o operă decât autorul acesteia,voi cita,în loc de concluzie,rezumatul de la începutul ultimului capitol care prezintă clar tematica cărţii: „Despre lucruri serioase: aşa cum şade bine unui capitol de adio. Neamţul,din punctul de vedere al anglo-saxonului. Providenţa cu nasturi de metal şi casă. Paradisul cretinului iresponsabil. Cum se spânzură în Germania,foarte posibil. Neamţul ca negustor. Cum suportă el viaţa. Femeia Nouă,aici,ca pretutindeni. Ce se poate spune împotriva nemţilor ca popor. Excursia s-a terminat.”

Matei Denisa,clasa a XI-a D,2013