x

Valorile,ideile dupa care s-au calauzit indeobste filozofii apar in aceasta opera tarzie a lui Nietzsche drept idoli,drept zei care au incremenit intr-o eternitate statuta si a caror evolutie pe scena lumii,prin urmare,s-a incheiat. Filozoful lucid,intelegand oboseala bolnavicioasa a spiritului vremii,are atunci drept imperativ anuntarea,adica grabirea sfarsitului acestui spirit. Un exemplu paradigmatic de idol,lumea adevarata,lumea ideilor lui Platon,s-a retras treptat in sine,a ajuns inaccesibila,indemonstrabila,incognoscibila,iar pentru om a devenit o idee nefolositoare,superflua. Lichidarea ei este un imperativ. Dar,odata acest idol lichidat,ce lume mai ramane? Cea a aparentei,cea in care simturile isi subordoneaza ratiunea,iar corpul e mai valoros decat intelectul? Insa "odata cu lumea adevarata am lichidat-o si pe cea aparenta"! Acesta,ne spune Nietzsche,e ceasul lui Zarathustra,vestitorul unei lumi noi,aflata dincolo de opozitia lume aparenta/lume adevarata. Ca sa poata fi inteles mesajul lui Zarathustra,e necesara demascarea idolilor. Altfel spus,pentru a intelege Asa grait-a Zarathustra trebuie sa te pregatesti descifrand sensul Amurgului idolilor.