nr.352

Jurnalul unei singurătăţi

Într-o ţară fără nume,sufocată de un regim totalitar,un profesor,pe nume Cincinnatus,  este condamnat la moarte datorită faptului că era altfel decât compatrioţii săi.  Aşteptându-şi execuţia,Cincinnatus doreşte să ţină un jurnal,însă,deoarece îi este interzis să cunoască data execuţiei,jurnaul este început cu îndoială.  De aici apare bâlbâiala eroului,care creează o lume de cuvinte chinuite,schilodite.
În singurătatea sa,eroul îşi străbate viaţa cu viteza fulgerului,amintindu-şi un spaţiu  paradisiac,al unei lumi ideale,pe care o consideră adevărata sa casă .
Titlul,ca prag al prelecturii,sugerează o lume plină de tristeţe,străbătută de întrebări disperate,la care poţi lăsa răspunsul doar scrijelit pe perete.
Romanul este o adevarată operă a absurdului,închisoarea aparţinânt unui spaţiu paradoxal,având un singur deţinut,în care paznicul hrăneşte un păianjen,vizitele soţiei vin la pachet cu tot cu mobilier şi amant,călăul se dă drept coleg de celulă,execuţia este amânată deoarece acesta se simte indispus şi multe altele.
 În opinia mea,romanul este un elogiu adus singurătăţii individului,ce sugerează că izolarea de restul lumii reprezintă unica şansă de a te putea dezvolta şi dobândi cunostinţe mai ample,cu ajutorul cărora să te poţi individualiza,într-o lume în care este încurajată mediocritatea şi depersonalizarea.

         Nasta Teodora,cls. a X-a B,2012