Daca Pfitz va reaminteste insistent de Diderot,nu fiti dezamagiti – e dinadins. Crumey e un fizician fitos,care s-a convertit la roman pentru a-si lasa imaginatia sa exploreze toate posibilitatile a ceea ce de obicei numim improbabil,daca nu chiar imposibil. V-ati intors in timp cu doua secole. Ati patruns intr-un oras ai carui locuitori construiesc pe hartie pana la cele mai mici detalii un oras virtual,populat de oameni virtuali care sfarsesc prin a-i absorbi pe creatorii lor. Nu va temeti,nu e o utopie neagra in plus,ci un roman al probabilitatilor tratate cu suficient umor incat sa nu cadem in fandacsie.

Nascut la Glasgow,in 1961,Andrew Crumey a copilarit si a inceput studiile la Kirkintilloch,un mic orasel scotian din apropierea capitalei. Desi pasionat de lectura inca din copilarie,Crumey nu s-a gandit initial la literatura ca la o eventuala meserie,ci s-a orientat spre matematica si fizica. Dupa absolvirea cursurilor de la Universitatea St. Andrews ca sef de promotie,s-a mutat la Londra,acolo unde si-a luat doctoratul in fizica la Colegiul Imperial. Intre 1986-1989 a fost numit director la institutia de asistenta sociala West London Nightline,dar a abandonat postul pentru a se dedica muncii de cercetare la Colegiul Imperial si Universitatea Leeds. In 1992 s-a mutat la Newcastle – acolo unde de altfel locuieste si astazi impreuna cu sotia si cei doi copii ai sai. Spre sfarsitul anilor ’90 a inceput sa scrie cronica de carte pentru revista Scotland on Sunday,iar din 2000 pana in 2006 a lucrat ca editor literar.

A debutat in 1994 cu romanul Music in a Foreign Language. In anii imediat urmatori au vazut lumina tiparului alte doua romane – Pfitz (1995) si D'Alembert's Principle. Desi s-au bucurat de un succes notabil in Statele Unite,pana la inceputul anilor 2000 in Anglia numele sau a ramas putin cunoscut. Romanul Mr. Mee (2002),pentru care Crumey a fost distins cu Arts Council Writer's Award,avea sa-l aduca insa in prim planul vietii literare din Marea Britanie. Un succes de critica dublat de unul de public in 2004,o data cu publicarea romanului Mobius Dick,carte epuizata din stocul librariilor pana la finalul aceluiasi an si intrata in topul Amazon al celor cele mai bine vandute 50 de romane.

Din punct de vedere al stilului literar parerile sunt impartite. Unii critici situeaza proza lui Crumey foarte aproape de cea a lui Borges; altii il reclama drept un scriitor original,care aminteste pe departe de fantasticul din povestirile lui E.T.A Hoffmann. Scris intr-un amestec de umor si fantezie,romanul Pfitz este povestea unui print care,dupa moartea primei sale iubiri,se "specializeaza" in construirea de orase imaginare. Aceasta noua pasiune a sa,dupa cum declara insusi personajul Pfitz,il va aduce "pana la marginea Universului".