Citate carte:
"

— Ce lumină stranie ! — am spus.

— Se ridică pîcla dinspre vale — îmi răspunse. Dacă a fost senin peste ziuă,şi cald...

— Şi totuşi,e-atît de ciudată lumina ! — am stăruit,aplecîndu-mă spre fereastră.

Un foc lichid,o apă incendiată în curgere densă,fluidă şi încremenită deopotrivă,înecînd orice contur,din preajmă ori de mai departe. In dreptul geamului,plutind anapoda,frînturi din pomii cei mari : ici-colo,un nod de crengi,o încrengătură de ramuri golaşe,smulse din trunchiurile îmbibate pînă la saturaţie în umezeală neagră.

— întotdeauna e-aşa,pe-nserat ? — am întrebat-o,şovăind.

Aş fi vrut să-i spun : „întotdeauna apasă atîta singurătate ?' — dar nu avea rost s-o tulbur cu neliniştea mea. Fără noimă,ceaţa fosforescentă mă speriase : parcă prevestea ceva rău,o cumpănă,o nenorocire.

— N-am mai văzut niciodată... — am adăugat,cu teamă.

— Ba-ai văzut,da-ai uitat ! — şi-mi păru,după glas,că surîde.

— Tot ce se poate... — am admis,slab. Şi totuşi,lumina asta...

— Nu-i totdeauna la fel. De obicei,în miez de noiembrie,vremuieşte. Da' s-a nimerit ca toamna să ţină cu noi. Şi mîine va fi senin !

— Da,desigur,mîine ! — am îngînat,amintindu-mi. Mîine...

..."