Samuel Clemens nu prea se pricepea la politică,iar dezbaterile parlamentarilor nu-l pasionau deloc. Îl amuzau însă. Onorabilii politicieni,la fel de nepricepuţi ca şi el,pierdeau ore-ntregi cu discursuri si votau legi la pachet,ca să se afle în treabă şi,fireşte,ca să-şi apere interesele – pe ale lor şi pe cele ale clientelei lor politice,alcătuită din proprietari de mine,căruţaşi,cârciumari etc. În corespondenţele trimise ziarului Daily Territorial Enterprise,tânărul reporter îşi cam bătea joc de aleşii poporului şi de dezbaterile lor. Totuşi,după mulţi ani,Mark Twain s-a avântat în lupta politică şi în anul 1884,deşi până atunci votase din inerţie cu republicanii,s-a decis să susţină candidatul democrat la funcţia de guvernator al statului New York. Nu pentru că ar fi crezut în doctrina democrată,ci pentru că îl considera pe candidatul Partidului Democrat mai puţin corupt decât candidatul republicanilor. În aceeaşi perioadă a implicării sale în lupta politică,Twain începe lucrul la o nouă carte,în care Anglia evului mediu devine subiectul unui inedit experiment: Twain aplică propriile convingeri politice societăţii engleze din veacul al VI-lea. Astfel,Un yankeu din Conneticut la curtea regelui Arthur dă peste cap obiceiurile vremii,rezultatul fiind o savuroasă satiră,presărată cu intrigi politice,jucători la bursă,şarlatani cu statut de vrăjitori veritabili şi cavaleri care fac reclamă la pastă de dinţi.