Lipsit de aureola romantică şi de fanatismul eroilor lui Dostoievski,demonul cel meschin al lui Sologub,alias Peredonov,profesor într-un liceu de provincie,este răul prin excelenţă: slugarnic,animalic,laş,delator abject,mizantrop,suferind continuu de mania persecuţiei şi persecutând el însuşi pe oricine. Universul aparent monoton al unui orăşel din Rusia ţaristă este,de fapt,un mediu suprasaturat de forţe diabolice: patimi refulate,răzbunări filistine,răfuieli meschine. Pe scurt,un univers în care "peredonovismul" reprezintă o stare de spirit şi nu un caz clinic izolat. Prin această analiză a potenţialului malign al naturii umane,romanul lui Feodor Kuzmici Sologub (1863-1927) se dovedeşte opera profundă a unui moralist,al cărei protagonist,spre deosebire de complexul erou dostoievskian,este un demon unidimensional,un prototip al răului absolut.