Romanul lui Móricz e unul de mare profunzime sufletească,o excepţională punere în evidenţă a frământărilor prin care trece un copil de 12 ani,neînţeles de colegi,neocrotit de cei mari,chiar judecat greşit de profesori şi de rude. E un roman trist,din categoria celor care îţi spun ceva şi după ce ai terminat de citit ultimul cuvânt scris. Nyilas Mihály studiază la un colegiu în Debrecen,ajutat de bunul său unchi Géza,care-i spune:
“Aş fi tare mâhnit să aflu că înveţi numai pentru că trebuie să ştii carte şi nu pentru frumuseţea şi bucuria învăţării.”