Theodor Constantin demonstrează din plin o bună cunoaştere a frontului,a suferinţei,a mizeriei fizice şi morale pe care le aduce un război. Acest lucru imprimă forţă şi realism volumului de nuvele „Cel mai lung amurg".
„Cel mai lung amurg",nuvela care da titlul volumului,este o poveste duioasă în care El,rănit,român,o întâlneşte pe Ea,muribundă,cehă şi se naşte o dragoste spontană,delirantă la propriu,în circumstanţele cele mai prozaice şi antiromantice.
Limitele ideologice impuse de vremurile respective,când cenzura avea un ultimul vuvânt,sunt evidente în câteva nuvele: „Fereastra luminată" - portretul unui „trădător" în viziuni prosovietice ; „Poteca tăinuită" - povestea unor prăzi de război jepcuite de „corupţii ofiţeri ai armatei antonesciene",unghi de privire moscovit!

Deocamdata nu exista un cuprins al acestei carti