Jurnalul fericirii este in egala masura o opera de bilant existential (asemenea Luntrei lui Caron a lui Lucian Blaga),dar si una conturind devenirea si cristalizarea unei constiinte • in toate componentele ei: teologica si morala,civica si politica,estetica etc.”,este de parere ingrijitorul noii editii.

Am intrat in inchisoare orb (cu vagi strafulgerari de lumina,dar nu asupra realitatii,ci interioare,strafulgerari autogene ale beznei,care despica intunericul fara a­l risipi) si ies cu ochii deschisi; am intrat rasfatat,razgiiat,ies vindecat de fasoane,nazuri,ifose; am intrat nemultumit,ies cunoscind fericirea; am intrat nervos,suparacios,sensibil la fleacuri,ies nepasator; soarele si viata imi spuneau putin,acum stiu sa gust felioara de piine cit de mica; ies admirind mai presus de orice curajul,demnitatea,onoarea,eroismul; ies impacat: cu cei carora le­am gresit,cu prietenii si dusmanii mei,ba si cu mine insumi. (N. Steinhardt)

„O carte splendida,amestec inextricabil de notatie cotidiana,amintire,confesiune,hermeneutica,humor,tragedie,istorie,universalitate,metafizica,fiziologie,citate de lectura... N. Steinhardt dovedeste aceeasi uluitoare forta de patrundere in adevarul lucrurilor dincolo de coaja groasa a locului comun. Literatura noastra s-a imbogatit cu o carte de prima mina,la care vom simti nevoia sa ne intoarcem nu o data,in clipe de restriste,dar si de bucurie.” (Nicolae Manolescu)