„Începuturile mele stau sub semnul unei fabuloase absenţe a cuvântului. Urmele acelei tăceri iniţiale le caut însă în zadar în amintire.
N-am putut niciodată să-mi lămuresc,suficient de convingător pentru mine însumi,strania mea detaşare de logos în cei dintâi patru ani ai copilăriei. Cu atât mai puţin acel sentiment de ruşinare ce m-a copleşit,când,constrâns de împrejurări şi de stăruinţele ce nu mă cruţau ale Mamei,am ridicat mâna peste ochi,ca să-mi iau în folosinţă cuvintele. Cuvintele îmi erau ştiute toate,dar în mijlocul lor eram încercat de sfieli,ca şi cum m-aş fi împotrivit să iau în primire chiar păcatul originar al neamului omenesc.“