Ion Brad urmareste in primele capitole ale cartii sale,procesul de disolutie a unei familii care nu se intemeiaza decat pe puterea banului si a interesului meschin,iar in a doua parte a romanului-calea de consolidare a familiei,inteleasa ca o unitate armonioasa,bazata pe incredere reiproca,pe acea dragoste nascuta din idealuri si consimtaminte.Ideea unei antiteze apare destul de clar,chiar daca autorul nu o exprima direct pe parcursul cartii.