Citate carte:
"Tînărul aştepta de o jumătate de ceas,răbdător,pe coridorul cu bolta spoită în alb. înăuntru,în cancelarie,era consiliu şi ştia bine că numele său e des amintit. Arăta totuşi liniştit,şi cel ce s-ar fi uitat la el anevoie şi-ar fi imaginat ce fel de gînduri îi sfîşiau sufletul. Oh,de-ar putea să uite acea arătare de groază! Craniul,cu jumătatea din drapta sfîrtecată de încărcătura zdravănă din arma de vînătoare,ochiul îngheţat în găvan,cu privirea-i spăimoasă,trupul ca un maldăr de zdrenţe,în care se transformase acel bărbat nu de mult chipeş,voinic. Acel bărbat care era tatăl său şi pe care îl vedea pentru ultima oară,după ce a făptuit cea mai groaznică dintre grozăvii,ridicînd arma asupra sa însuşi. Aşa,oferindu-i-se necruţătoare vederii,stătuse pentru întîia dată faţă în faţă cu moartea şi zadarnică îi era orice luptă împotriva înspăimîntătoarei amintiri. Ori de cîte ori rămînea singur cu gîndurile sale,groaznicul tablou îl asalta şi-1 biciuia,împingîndu-1 la cele mai chinuitoare frămîntări. De ce trebuia să se întîmple aşa? De ce le-a făcut asta,lor? Mamei,lui şi celor patru fraţi mici? Nu i-a fost milă de ei? Nu s-a gîndit că atrage ruşinea asupra familiei şi de-acum încolo,pe oriunde ar umbla,oamenii au să-i arate cu degetul? Erau întrebări pe care şi le pusese de atunci poate de sute de ori. încercase să le găsească un răspuns raţional,limpede,dar nu izbutise. Acea zi de doliu trăsese în viaţa sa o linie de demarcaţie foarte adîncă. Dintr-o singură lovitura,zilele vesele,lipsite de griji ale „studenţiei sale luaseră sfîrşit,îmbătrînise brusc cu ani întregi şi devenise bărbat în toată firea. Chinuitoarea moştenire se prăbuşise..."