„In studiile lui Mihai Zamfir se poate citi marca celei mai bune exegeze literare romanesti de azi: buna formatie teoretica si istorico-literara pusa in act la fiecare pagina,caracterul aplicat al ipotezelor,eleganta stilului (autorul are o fraza simplu-ceremonioasa si muzicala,foarte precisa),inteligenta analitica. Cealalta fata a prozei semnaleaza astfel nu numai maturitatea autorului ei,ci si pe cea a unei generatii si,in fond,a unei intregi arii a culturii romanesti contemporane.“ (Marian Papahagi)

„In fond,Mihai Zamfir e o constiinta «aristocratica»,dintre cele care se impun nu doar pe suportul unor teme «rare»,facind posibila consubstantierea (...),ci si printr-o conceptie specifica asupra literaturii.“ (Gh. Grigurcu)

Cuprins: Novella si nuvela • „Viata formelor“ romanesti • Romanul si poemul • Poate oricine sa scrie un roman? • Educatia europeana • Structura semi-absentei • Iesirea din provincie • Jurnal de criza si jurnal de existenta • Maestrul din umbra • Resentimentul naste proza • Eu,autorul,si restul lumii • Un semn de intrebare