x

"Nu am văzut în viaţa mea un gong ! Pare de-a dreptul incredibil (cu-atît mai mult,

cu cît îmi sunt îndeajuns de cunoscute obscurele şi misterioasele culise) ; dar,cu excepţia ditamai tipsiei în care un atletic robot lovea,pe vremuri,la începutul unor filme englezeşti (şi pe ecranul de TV,mai nou,— la noi — la startul unor quasi-piese),nu cunosc gongul altfel decît după ureche. (Bănui,cu toate astea,că e vorba de o unealtă muzicală de percuţie,de soiul talgerelor bateriei.) Ceea ce,însă,nu înseamnă că ignor raţiunea magicului gong,— care-i aceea de a întrerupe timpul profan,al zilniciei noastre,în beneficiul celui scenic,ce este unul pur,acronic şi,dacă nu şi sacru,consacrat. Şi ce benefică emoţie,ce tonic sentiment al (pre)genezei,ce cosmogonic,unanim,frison poate să nască sunetul său amplu prin simpla-i remanentă propagare în concentrice şi calme unde,analoage celor ale apei în care aruncăm o piatră,însufleţindu-i,ea,inerta,indiferenta suprafaţă,— inerţie şi in-diferenţă care,în mitul vedic,cheamă-se Ananta. Altminteri,— mai prozaic spus — el e aşijderea acelor arme,sonore dar inafensive,de la barăcile de tir,care,contrar celor mortale (între acestea,revolverul cehovian),animă o întreagă lume (puţin importă că de biată tinichea !) : un ieftin univers mirabil,— „de simţim,ca Galilei,că comedia se mişcă' ! (Şi dacă fac analogia asta,e,între altele,ca o sugestie pentru vreun teatru de păpuşi,pus în mişcare,nu de gong,dar — bidimensională panoramă — de pocnetul inaugural,ca să nu-i spunem demiurgic,al unei

..."