Citate carte:
"

Incepea sa se lumineze de ziua cînd Gabriel Luna ajunse în fata catedralei. Pe strazile strimte ale Toledoului înca mai era noapte. înfiorarea albastra a rasaritului,care abia reusea sa se strecoare printre stresinile acoperisusurilor,invada în deplina libertate piateta primariei,scotînd din umbra fatada grosolana a palatului arhiepiscopal si cele doua turnuri acoperite cu ardezie neagra ale cladirii principale,o constructie întunecata din epoca lui Carlos al V-lea.
Gabriel se plimba timp îndelungat prin piateta pustie,îsi ridicase pina la ochi gulerul pelerinei,în care tusea Înabusit,cu tresariti dureroase. Fara sa se opreasca din mers,pentru a se mai apara de frig,privea marea poarta a catedralei,denumita poarta iertarii,singura fatada a bisericii care pastreaza un aer monumental. Isi reaminti de alte catedrale faimoase,izolate,în locuri anume alese,expunînd privirilor toate laturile,pline de orgoliul frumusetii lor,si le compara cu cea din Toledo,biserica,mama spaniola,înecata de valul de edificii marunte îngramadite în jur,ce par sa se prabuseasca peste flancurile sale,lipindu-se de ea,ascunzînd privirii frumusetile,sale exterioare si lusînd sa se vada doar cele din spatiul îngust al stradutelor care o asalteaza. Gabriel,care cunostea maretia ei interioara,se gîndea la edificiile înselatoare ale Orientului,sordide si saracacioase pe dinafara,pline de alabastru si lucrari delicate pe dinauntru. Nu degeaba traisera la Toledo,timp de secole,evrei si mauri. Aversiunea lor fata de somptuozitatea exterioara se pare ca inspirase si constructia catedralei,înecata de grupurile de locuinte ce se îmbrîncesc si se îngramadesc în jurul ei ca si cum i-ar cauta umbra.
Piateta primariei era singurul locsor care permitea monumentului sa-si mai arate maretia.-în acest mic petec de cer liber,îsi dezvaluia în lumina rasaritului..."