Ionel Bandrabur (22 aprilie 1922,Panciu,judeţul Vrancea) este un poet şi prozator. Este fiul Anghelinei (născută Crăpuceanu) şi al lui Haralambie Bandrabur,ţăran. După ce a urmat Liceul „Unirea" din Focşani (1933-1941),devine student la Facultatea de Filosofie şi Litere din Cluj (în refugiu la Sibiu,1941-1945),licenţa în domeniul filosofiei culturii pregătindu-şi-o cu Lucian Blaga. Între anii 1945 şi 1948 este ziarist independent la „Tribuna nouă" din Cluj.
Prozatorul utilizează procedeul povestirii „în ramă" (Fântâna iadului),maniera jurnalului literar (Un student de altădată,1987) sau,în unele cazuri,reconstituirea istorică (Cândva de demult,1991). Abordată în circumstanţe diverse,erotica ocupă în proza sa un spaţiu larg,insistenţa asupra unor detalii fizio­logice şi mai puţin asupra psihologiei personajelor provocând din partea criticii literare unele obiecţii. În genere,însă,se poate spune că scriitorul este „bun povestitor cu resurse memorialistice,pictor al provinciei clasice,colorabile umoristic şi uneori prin ceea ce are licenţios" (Marian Popa).


Opera

• Vrăjitorul de cuvinte,Bolgrad,1940;

• Fântâna iadului,Bucureşti,1971;

• Fiul primarului,Bucureşti,1976;

• Hanul trăsnit,Bucureşti,1984;

• Un student de altădată,Iaşi,1987;

• Cândva de demult,Galaţi,1991;

• Mă numesc Eva,Bucureşti,1996;

• Flămândul,Bucureşti,1996;

• Ora astrală a României,Focşani,1997;

• Banchetul dragostei,Focşani,1998;

• Gloria,Focşani,1999;

• Paradisul evident,Iaşi,2002;

• Voluptatea de a scrie,Iaşi,2002.