x

"
 Am văzut odată un film,pe cît de ciudat,pe atît de interesant : era un film despre un film. Regizorii şi operatorii,toţi cei ce realizau pelicula propriu-zisă,au făcut concomitent şi filmări despre felul cum filmau,se urmăreau pe ei înşişi,de-a lungul celor mai importante manevre care trebuiau să concretizeze pentru ecrane sugestia vieţii autentice. Documentarul acesta dezvăluind trucajele prin care fotografia în mişcare seamănă cu viaţa adevărată,m-a prins,de la un moment dat,chiar mai mult decît povestea din filmul însuşi,care era atracţios şi convingător.

E vorba de Pe Donul liniştit,cu cele trei serii ale lui,creaţie spectaculoasă,cu personaje multe,nenumărate lupte,cu o arie largă de desfăşurare,de la aratul pămîntului în stepa Donului,pînă la şarja de cavalerie asupra unui oraş polonez ori german. Incep chiar cu şarja aceasta. Sute de călăreţi cazaci,cu săbiile sau lăncile ridicate,goneau năprasnic spre zidurile fortificate zărite undeva departe,în faţa lor. Dintr-acolo se abătea asupra cavaleriei dezlănţuite un potop de foc ucigaş,din mitraliere şi tunuri de cîmp,cu tragere directă,în plin. Vedeam cai şi oameni rostogolindu-se în ţarina,muşcaţi de gloanţe,sau pulverizîndu-se în aer,in urma exploziilor ; simţeam aievea şuieratul aerului tăiat de săbii aducătoare de moarte ; mă înecam parcă eu însumi de praful de puşcă al cimpului de bătaie. Aceasta în filmul propriu-zis.
..."