Povestea tragică a frumoasei Kitty

     De curând am citit Vălul pictat  de Somerset Maugham,o carte despre viaţă şi moarte,despre caracterul înşelător al oamenilor,despre iubire şi idealuri,despre găsirea drumului propriu,un roman pe care vi-l recomand cu căldură. Am rămas plăcut impresionată datorită poveştii tragice dar cu morală a tinerei Kitty. Aceasta m-a determinat să fiu mai atentă la sentimentele persoanelor din jurul meu şi să apreciez orice gest sau întâmplare frumoasă,care mi-ar putea influenţa viaţa.  
      Ȋn primul rând,m-a impresionat schimbarea semnificativă a eroinei,Kitty,iniţial o fată superficială,care devine responsabilă,cu o altă viziune asupra vieţii,aceste transformări datorându-se unei perioade petrecute  alături de soţul său,Walter Fane,într-o zonă devastată de holeră.
      Ȋn al doilea rând,  am descoperit,prin intermediul poveştii lui Kitty,un adevăr de necontestat,acela că noi,oamenii,trebuie să învăţăm din greşelile trecutului şi să ne continuăm viaţa cu speranţă şi curaj.
     De asemenea,mărturisirile eroinei conţin pasaje care mi-au plăcut,pe care le-am notat,  care m-au făcut să privesc unele aspecte ale vieţii  dintr-o altă perspectivă şi să învăţ să apreciez orice lucru,sentiment,care îmi este împărtăşit sau pe care îl împărtăşesc celor apropiaţi,de care aş putea să mă bucur,deoarece toate lucrurile frumoase se sfarşesc repede şi trebuie trăite cu plăcere,din plin: ,,Din câte văd,când sunt îndrăgostiţi de cineva şi dragostea nu le e impărtaşită,majoritatea oamenilor simt că suferă. Se supără şi se amărăsc”.
      Lecturaţi cartea,urmăriţi şi ecranizarea! Apoi ar fi interesantă o dezbatere,nu credeţi?
                Furdi Vania,cls. a X-a D,2013