Citate carte:
"
ERAU ÎNGHESUIŢI ÎNTR-UN VAGON DE MARFA (se călătorea şi cu astfel de vagoane în anii aceia de după război),tineri liceeni care se reîntorceau la şcoală,la sfîrşitul vacanţei de primăvară. La Făget trenul trebuia să aştepte acceleratul (care avea întîrziere) mai bine de jumătate de oră şi,în tot acest timp,liceenii se distrează privind forfota şi vînzoleala din gară ; mame cu geamantane jerpelite (pilăriţe sau croitorese din micul orăşel) lîngă băieţaşi gălbejiţi din cauza traiului de la internat,stăpînindu-şi cu greu lacrimile despărţirii. Ţărănci trăgînd după ele baloturi cu dune uriaşe (Ia ce-or fi trebuind acum,primăvara ?) sau geamantane din lemn cu care bărbaţii lor făcuseră armata şi de care atîrnau lacăte uriaşe şi grosolane. Şi sus,la fereastra locuinţei şefului de gară,tînăra nevastă a şefului (ce frumoase bucle avea şi,Doamne,cît de multe,cît de multe,cum să le poţi număra !) în căutarea lui Piciu,băiatul farmacistului,elev în ultima clasă,cu care se iubise toată vacanţa şi a cărui neîndemînare experienţa ei reuşise s-o învingă. în aşteptarea trenului,unora li se făcuse foame ; geamantanele de lemn erau descuiate şi se mînca pe rupte slănină cu ceapă. La fîntîna arteziană se înghesuiau mai ales liceenii,şi bucuria lor cea mai mare era să le stropească pe tinerele fete pe picioare,pe sandalele albe,încălţate de ele pentru prima dată în vacanţa asta,în zilele de Paşti,şi de care ele erau foarte mîndre. Şi fetele,revoltate,se certau mai ales cu băieţii din clasele inferioare,iar faţă de cei mai mari luau o atitudine mîndră şi distantă. Pe noi nu ne atinge
..."