Pădurea spânzuraților este un roman din categoria prozei de analiză psihologică,scris de Liviu Rebreanu. Inspirat de un eveniment real,condamnarea la moarte și apoi execuția prin spânzurare a fratelui lui Liviu Rebreanu,Emil,ofițer în armata austro-ungară,care a încercat să dezerteze și să ajungă în liniile românești. „Pădurea spânzuraților” configurează un univers dominat de război,și pândit de perspectiva morții prin spânzurare,prezentată chiar din primele scene ale romanului. Personajul principal,Apostol Bologa,este un intelectual confruntat cu mai multe drame de conștiință. Identitatea națională a sa este pusă în cumpănă pe fondul ascensiunii naționalismului în jurul și chiar în interiorul Imperiului Austro-Ungar. Un personaj simbolic e locotenentul ceh Svoboda (cu nume simbolic: cuvântul slav svobodŭ semnifică în română: „liber”,de la care Apostol Bologa învață rețeta libertății. Formula narativă se schimbă,naratorul investighează impactul evenimentelor în conștiința personajului.