x

"

CUVINT ÎNAINTE Aşadar,în colecţia Oameni de seamă apare o lucrare despre scriitorul care a ocolit sistematic postamentele de marmură cu eroi în poze statuare,căutîndu-şi pesonajele în lumea existenţelor anonime,în lumea oamenilor mărunţi — o carte despre un om de seamă care,sever ca nimeni altul cu sine însuşi,şi-a tăgăduit întotdeauna însemnătatea ! Să fie oare un paradox ? Poate numai în aparenţă ! Mai curînd,este expresia firească şi legitimă a unui omagiu adus creatorului de geniu,care,statornic în proverbiala lui modestie,a respins elogiul şi gloria publicităţii. De altfel,într-o scrisoare către fratele său el şi-a formulat această atitudine : ...Trebuie să ţii cit mai cinstit,să dispari de pretutindeni,să nu te viri pe tine în eroii romanului,să renunţi la persoana ta măcar pentru o jumătate de oră... subiectivitatea este un lucru îngrozitor. Dar nu e uşor să-ţi ascunzi subiectivitatea. Mărturisind că ea îl îngrozeşte,Cehov n-a făcut decît să şi-o definească ; deşi s-a străduit să dispară de pretutindeni,prezenţa sa se face simţită în fiecare rînd al operei sale,mai obsedant decît cea proclamată prin ostentativul eu al romanticilor — e subtextul cehovian care ne subjugă,transmiţîndu-ne ultimul tremur dintr-o zonă de străfunduri şi umbre a sufletului omenesc,unde cuvintele nu mai pot nădăjdui să ajungă. Oare nu este A. P. Cehov modelul nemărturisit al eroilor săi lipsiţi de însemnătate,cel mai desăvîrşit şi,poate,cel mai nefericit dintre marii oameni
..."