x

"Scăpaţi iar la drum întins,căluţii toacă spornic ţărîna,împroaşcă-n toate părţile uruială de gloduri gălbejii,aceleaşi gloduri de la noi şi totuşi parcă mai altcum,leucile înseşi spun asta clămpănind într-alt chip de la o vreme — mai precis,de la Dunăre-ncoace,chiar şi caii merg altfel,greu de spus anume cum altfel şi totuşi cu siguranţă altfel,şi vîntul care-nvolbură uşor coviltirul are alt glas,pînă şi mirosul stogurilor...

E o linişte parcă de dincolo de lume,doar tocănitul potcoavelor abia-n ajun schimbate la Turnu,glasul dres din cînd în cînd al soldatului şi — tot din cînd în cînd — hîrîiala mai mult bănuită-n coşul pieptului,rămăşiţă de-a răcelii acum lăsată şi ea departe,în urmă,laolaltă cu sticluţele purtînd pe etichetă emblema farmacistului acela uscăţiv din Boulevard de Clichy — leacuri cine ştie de cînd mucegăite acolo,decocţii numai pe jumătate băute,alandala printre tuburi stoarse tot pe jumătate.

„...Ar fi trebuit să iau şi blocul albastru',îşi spune,cuibărit de-un timp în colţul din spate al briştii

..."