Citate carte:
"
I
Lerui,Ier,mi-e dat să mor de frig .. . Toată respiraţia mea de peste noapte e acolo,pe geamuri,s-a depus pe sticlă ascunzîndu mă lumii,a început să licărească prin întuneric ca pe o placă fotografică imaginea unică a sufletului despovărat de trup. S-a făcut dimineaţă,habar n-am,nu cred să mai existe în tot tîrgul un singur cocoş care să se sacrifice în a-mi anunţa măreţul eveniment: i-ar cădea din plisc un bulgăre de omăt din care s-ar auzi cucurigu abia la primăvară. Nu,serios,e un ger năprasnic,nemaipomenit,umilitor,mai umilitor decît orice lucru rău — sgus şi dovedit — despre mine vreodată. îmi lipseşte pînă şi îndrăzneala de a întinde mîna după ceas. îl aud de cîteva ore ticăind stins şi mă mir că mai are,de fapt,ce măcina cu dinţii lui mărunţi şi prodigioşi,de şoarece lacom. Parcă în derîdere,cînd nările mi se deschid,cum s-ar desprinde pereţii unei răni,simt miros de cărbune şi cenuşă,de piele de oaie — amintire vagă a tot ce mi-a dat,scurtă vreme,căldură. Ceva ce încearcă să-mi dovedească definitiva înfrîngere,mai mult chiar: absenţa,dispariţia mea din cîmpul de operaţii al frigului. Rareori privesc spre tavan,altă sursă de insomnie,nu mi-au plăcut niciodată încăperile înalte,cu acoperişul lor neocrotitor,gata parcă sa te absoarbă din aşternut,cu plafoane ridieîndu-se la infinit la adăpostul întunericului... Nu mi-a plăcut — cum alţii o mărturisesc plini de încîntare — să mă întind sub cerul liber,de pildă,iar din vremea serviciului militar singura senzaţie neindulcită de vreme mi-a rămas cea a somnului agitat în dormitorul vast,cu bolţi pierdute în obscuritate. A fost primul lucru descoperit,aseară,la sosire,cu strîngere de inimă.

..."