X

    Opera marelui filosof şi orientalist Paul Deussen (Sistemul Vedantei,1883; Istoria generală a filosofiei,1894-1917; Şaizeci de Upanişade ale Vedei,1897; Doctrina secretă a Vedei,1907/09; Vedanta şi platonismul în lumina filosofiei lui Kant,1917,etc.) se constituie într-o remarcabilă sinteză a întregii gândiri vedantine.
       În Upanişade,Deussen a găsit suportul teoretic al unui idealism al cunoaşterii în doctrina că această întreagă ordine spaţială se bazează numai pe o iluzie (maya) înnăscută prin constituţia intelectului nostru,că în realitate nu există decât o Fiinţă situată deasupra spaţiului şi timpului,pluralităţii şi devenirii,care se manifestă în toate formele naturii şi pe care eu o simt şi o găsesc în lăuntru-mi întreagă şi nedivizată,ca pe propriu-mi Sine,ca pe Atman.
       Filosofia Upanişadelor reprezintă punctul culminant al concepţiei indiene despre lume,atins încă din timpurile vedice,şi neîntrecut ca însemnătate filosofică de nici unul din fenomenele ulterioare.

      Din perspectiva acestei concepţii,eliberarea,ţelul ultim al oricărui demers,nu trebuie privită ca o devenire întru ceva,nu este o nouă geneză propriu-zisă,ci numai conştientizarea unui ceva prezent dintotdeauna însă până atunci ascuns nouă.