Citate carte:
"

CUVÎNTUL CRAINICULUI

In povestea,cu întoarceri şi cu toane.

Ce urmează,cam cum poate,mai Ia vale,

Veţi întîlni vreo trei persoane

Apoi un personagiu (dintre cele principale)

Şi iireşte,aşa cum ştie fiecare dintre noi

Că se obicinuieşle,numeroşi eroi,

Eroi de carte — adică... Dar mai cu seamă sînt

Cîţiva croi,numiţi aşa pe drept cuvînt,

Adică nişte viteji cărora Ii s-a dus vestea.

Că lor nimeni nu le sutlă-n ciorbă

Şl pentru care (aci nu-ncape vorbă)

S-a şi scris,precum se va vedea,povestea.

Acum o să mă întrebaţi ce e acea persoană.

Ei bine,mărturisesc că mi-e greu să răspund.

Simt că mă trudesc de pomană,

întrebarea asta mă cam dă la tund.

Ce vreţi ? Tîlcul vorbelor e ades

Nesigur,şi greu de ales :

Cum e umbra şi lumina de omături.

De multe ori înţelesul o ia pe de lături

Şi nu arareori râmîne în urmă

Ca iedul răzleţit de turmă.

Alteori,la cei flecari,dimpotrivă,

Cînd gura le turuie ca moara,nemilostivă.

Cuvîntul,nucă goală de miez.

Se învîrteşte şi saltă,curat titirez ;

Gîndurile iîşneţe o iau astiel razna

Nu le mai aduci înapoi cu toată cazna,

Căci nu le mai înşiră cum trebuie sfoara

înţelesului... Ce vreţi ? Se strică uneori şi moara.

Astiel omul ascultă uimit şi nu pricepe nimic.

Iar flecarul nu ia seama şi ii tot dă înainte.

..."