"E un mic cataclism,venit poate la timp,caci nu e rau sa-ti clatini din cand in cand locul tau in lume si sa-l scoti cu de-a sila din plasa deprinderilor.[...] O asemenea intamplare a fost cazul De doua mii de ani... El a scos la lumina aversiuni ce mocneau de mult in umbra,lovituri si atacuri sufocate sub un rest de indoiala,strigate si gesturi ce asteptau confuze dincolo de prea vechi,prea lenese,prea false obisnuinte. El a zguduit echivocuri amicale,a bruscat Ezitarile de sentiment,a grabit sinceritatile si violentele de limbaj. Nu pot spune pana unde - cat de departe si cat de adanc - a mers,nu pot spune cate asezari a clatinat,cate amintiri,cate increderi,cate nadejdi a rupt. E prea greu sa le numar pe toate,acum cand ma aflu inca intre ruinele lor,intre molozul si pietrele lor arse."